Taci, zic.

Nevoia mea de a scrie e zilele astea ca spiridușul ăla prăpădit din Harry Potter. Dobby. Prăpădit și enervant și respingător. Dau să plec să dorm și mă prinde cu arătătorul de haină. Dau să plec să citesc și mă prinde cu arătătorul de haină. Dau să plec să muncesc și mă prinde cu arătătorul…

Ce mai faci?

Am un moment de tihnă; ai mei sunt plecați la antrenamente pentru Cros. Așa că-mi aud gândurile, aproape pentru prima dată pe ziua de azi. Ei. Nu pentru prima dată, dar exagerez și eu, de dragul figurilor de stil. Și vreau să zic atât. (Și-apoi mă târăsc înapoi în grota mea unde încerc să mă…

Fericirea ca o rezolvare de probleme (on choosing the f*cks you want to give)

Iau cu o linguriță de sare recomandările de cărți care vin de la Andreea. Pentru că sunt mereu inconfortabile. Stranii. De-pus-mintea-pe-bigudiuri. Posibil întunecate și apăsătoare. Dar mai mereu inconfortabile. Despre asta mi-a zis însă “s-ar putea să-ți placă mai mult decât mi-a plăcut mie”, așa că mi-am zis că promite. (Aceasta nu e o recenzie…

Acceptarea de sine ca un biscuite la cafea

Am treabă să-mi pun și-n cap, dar două vorbe tot vă zic. Despre insighturile mele de zilele astea, dacă la gătit nu mă pricep. So, puneam lucrurile la locul lor în biblioteca nouă. Le scoteam din niște cutii de carton, mă uitam printre ele. Le citeam. Că deh. Când ai treabă mai multă, atunci te-apucă….

Mai multe concedii (foarte mici)

Sursa foto. Scriu și șterg povestea asta în minte de multe multe ori; nu am nicio garanție că de data asta va ieși așa cum vreau, cum sper. Un concediu foarte mic e când ai uitat AC-ul pornit și când te întorci de la cumpărat roșii de grădină și halloumi de făcut pe grătar, la…

Fericirea cea mică și fericirea cea mare

sursa foto. Îmi imaginez uneori cum mă îmbrac cu cele mai bune haine și apoi mă așez în fotoliul de citit; să citești e un noroc și o sărbătoare, nici nu cred că pot începe să descriu ce înseamnă cărțile pentru mine, pe ce muchii de prăpastie m-au ținut de mână, cum m-au așteptat cuminți…

“Prin ochii tăi, viața pare mai frumoasă”…

… mi-a zis în seara asta cineva și nu știu de ce, ochii mi s-au umplut într-o clipă de lacrimi. Vorba vine nu știu de ce, știu de ce, dar s-o lăsăm așa deocamdată, că altceva mă pornisem de fapt să vă spun. Sursa foto. Se face deci că acum ceva vreme (o lună –…

Pur și simplu niște oameni care încearcă să se dumirească din mers

Ok, so this may come as a shock to you (self-irony allert), dar printre preocupările mele zilnice se numără o listă (lungă?) de lucruri superficiale, inutile și câteodată prostești, dau scroll pe facebook până mă doare degetul arătător, îmi modific wishlistul de pe elefant o dată la trei zile, îmi alerg copiii prin casă –…