Zece ani SPLENDORABILI

N-am fost prea sigură despre ce o să scriu (nu sunt niciodată sigură, înainte să ajung față în față cu dashboardu’, agenda, etc.), dar am fost sigură că o să încep cu poza asta. Cred că descrie destul de bine relația noastră: tu ești cocoțat undeva sus, iar eu stau și mă uit prostită la…

Poveste de Crăciun*

*scrisă la birou, de citit acasă, lângă brad. Afară lucrurile sunt (deloc metaforic) în ceață; înăuntru este (puțin metaforic) cald. Mai am o linguriță de timp în care ar trebui să fac să încapă un polonic de lucruri. Dar o să fac (ca de fiecare dată) cumva. Visez papuci de casă moi și albi, șosete…

Acceptarea de sine ca un biscuite la cafea

Am treabă să-mi pun și-n cap, dar două vorbe tot vă zic. Despre insighturile mele de zilele astea, dacă la gătit nu mă pricep. So, puneam lucrurile la locul lor în biblioteca nouă. Le scoteam din niște cutii de carton, mă uitam printre ele. Le citeam. Că deh. Când ai treabă mai multă, atunci te-apucă….

“Spoiler alert: Love is worth everything, everything”

Cerul e gri și afară e frig, cum a fost și ieri și alaltăieri. Recunosc, nu e Toamna pe care o iubesc eu. Cea luminoasă și caldă și plină de culori vii. E o altă toamnă, una pe care de-abia învăț s-o iubesc, într-un fel stângace și nepriceput. Înăuntru însă, deschid o ușă și găsesc…

Iti voi darui soarele

Prietena mea – nu stiu daca cea mai buna, dar probabil cea mai veche, my work wife, cea care de multe ori sta cu sabia ninja la poarta mea sa nu intre chiar toti demonii inauntru, cea pe care o suna cateodata sotul meu adevarat ca sa-i ceara consultanta in cadouri m-a insarcinat de cateva…

Mai multe concedii (foarte mici)

Sursa foto. Scriu și șterg povestea asta în minte de multe multe ori; nu am nicio garanție că de data asta va ieși așa cum vreau, cum sper. Un concediu foarte mic e când ai uitat AC-ul pornit și când te întorci de la cumpărat roșii de grădină și halloumi de făcut pe grătar, la…

Nouă. Zeci.

Nu știu ce să vă spun despre ea ca să înțelegeți ce minunată e, cât de norocoasă sunt că m-a crescut, câtă dragoste trece de 35 de ani dinspre mâinile ei către fruntea mea, cum îmi iubește copiii. Râd de ea că mă întreabă, de cum intru pe poartă: “Când mai vii, mamă?”. Și eu…

Te iubesc și azi

Stăm pe canapeaua din sufragerie şi mâncăm. Farfuria nu-i pe masă, e pe un scaun, iar ca să ajungi la ea trebuie să te apleci şi să te întinzi puţin. Te rezemi de mine cu umărul, cotul şi o bucată de genunchi. Uneori îţi laşi capul pe mâna mea. Dacă închid ochii, am din nou…

Auzi?

“- Auzi? Vrei să citim? – Da, zic. – Dar nu… știi tu, Inimă de cerneală. – Nu? zic. Dar ce? – Păi… știi tu… Tu citești din cartea ta și eu dintr-a mea. Doar că stai lângă mine“. (probabil una dintre cele mai fericite zile din viața mea).

Pentru că-mi aduci aminte de tot ce este pe lumea asta de iubit

Te iubesc pentru că ești dulce, pentru că ești cald, pentru că ești amuzant și încăpățânat, pentru că te încalți singur, chiar dacă îți rămâne în urmă limba de la teniși, pentru că în loc să spui ceva urât când te înfurii, zici doar “Bogdaaaan, nu e frumooos!” sau “Nu ești deloc amuzant, să știi!”,…