Zece ani SPLENDORABILI

N-am fost prea sigură despre ce o să scriu (nu sunt niciodată sigură, înainte să ajung față în față cu dashboardu’, agenda, etc.), dar am fost sigură că o să încep cu poza asta. Cred că descrie destul de bine relația noastră: tu ești cocoțat undeva sus, iar eu stau și mă uit prostită la…

Te iubesc și azi

Stăm pe canapeaua din sufragerie şi mâncăm. Farfuria nu-i pe masă, e pe un scaun, iar ca să ajungi la ea trebuie să te apleci şi să te întinzi puţin. Te rezemi de mine cu umărul, cotul şi o bucată de genunchi. Uneori îţi laşi capul pe mâna mea. Dacă închid ochii, am din nou…

Auzi?

“- Auzi? Vrei să citim? – Da, zic. – Dar nu… știi tu, Inimă de cerneală. – Nu? zic. Dar ce? – Păi… știi tu… Tu citești din cartea ta și eu dintr-a mea. Doar că stai lângă mine“. (probabil una dintre cele mai fericite zile din viața mea).

Tema anului: performanța

Este timpul acela din an. Al începutului. Începutul anului școlar. Este unul dintre momentele mele speciale de recunoștință (motivul meu bate în blond, are părul lung și o privire de pre-adolescent pe care nu o avea anul trecut). Dar anul ăsta, pe lângă recunoștință, a fost și momentul meu de surpriză. De gură căscată, cu…

Eu sunt un fel de adult mai mic

Aud curgând apa la bucătărie. Cineva conştiincios spală vasele unei case iar plină de musafiri pentru ca eu să-mi pot închide palma peste piatra caldă a recunoştinţei celor opt ani cu tine. Mă uit aşadar cu un zâmbet la acest al optulea an al tău. Anul în care am zburat cu Elefantul Dumbo la Disneyland…

Prea repede

E un fel de temă recurentă asta în postările mele, o dată la câteva luni îşi scoate capul. Dar pe cuvântul meu că asta simt. Că totul, totul se mişcă (iar) mult prea repede. Cuprind cu mâna spatele fiului meu cel mare în rarele momente când vine şi se lipeşte de mine şi în ochii…