Mică şi.

Am mereu senzaţia că pentru a spune o poveste, am nevoie de ceva intens, plin de pasiune şi îndârjit, ceva care să te ţină cu sufletul la gură şi respiraţia oprită, cu pupila dilatată şi muşchii încordaţi fără să ştii. Asta e pentru că poveştile mele sunt “adevărate” – nu pot spune poveşti despre oameni…