I carry it in my heart

Aveai o salopetă cu bărcuțe pe care ți-o cumpărase nană-ta; avea capse de sus până jos: mi-era frică să te îmbrac cu ceva mai complicat de-atât. Erai moale și cald, dar puteai, dacă voiai, să plângi din toți rărunchii. Apoi am clipit de două ori; au trecut doisprezece ani și azi arăți așa. i carry…

“Begin at the beginning, go on untill the end and then stop”

E ceva cu locul ăsta pe vârf de munte. Cu liniștea desăvârșită. Cu priveliștea care îmi taie răsuflarea și după opt ani de când am văzut-o prima dată. Ceva care mă face să vreau să scriu, zic. De fapt nu. Dorința de a scrie este cu mine tot timpul, chiar și când o ignor, chiar și când mă prefac…

Autumn air

sursa. Mi-au înghețat degetele pe tastatură, dar am un zâmbet pe care nu mi-l pot șterge de pe față când mă uit afară și văd că e toamnă. Așa că nu închid geamul, deși probabil ar trebui. Am șters de praf jurnalul de frumusețe și răsfoindu-l zilele trecute mi-am adus aminte cum mă simt când…

Taci, zic.

Nevoia mea de a scrie e zilele astea ca spiridușul ăla prăpădit din Harry Potter. Dobby. Prăpădit și enervant și respingător. Dau să plec să dorm și mă prinde cu arătătorul de haină. Dau să plec să citesc și mă prinde cu arătătorul de haină. Dau să plec să muncesc și mă prinde cu arătătorul…

Ce mai faci?

Am un moment de tihnă; ai mei sunt plecați la antrenamente pentru Cros. Așa că-mi aud gândurile, aproape pentru prima dată pe ziua de azi. Ei. Nu pentru prima dată, dar exagerez și eu, de dragul figurilor de stil. Și vreau să zic atât. (Și-apoi mă târăsc înapoi în grota mea unde încerc să mă…

Poveste de Crăciun*

*scrisă la birou, de citit acasă, lângă brad. Afară lucrurile sunt (deloc metaforic) în ceață; înăuntru este (puțin metaforic) cald. Mai am o linguriță de timp în care ar trebui să fac să încapă un polonic de lucruri. Dar o să fac (ca de fiecare dată) cumva. Visez papuci de casă moi și albi, șosete…

Fericirea ca o rezolvare de probleme (on choosing the f*cks you want to give)

Iau cu o linguriță de sare recomandările de cărți care vin de la Andreea. Pentru că sunt mereu inconfortabile. Stranii. De-pus-mintea-pe-bigudiuri. Posibil întunecate și apăsătoare. Dar mai mereu inconfortabile. Despre asta mi-a zis însă “s-ar putea să-ți placă mai mult decât mi-a plăcut mie”, așa că mi-am zis că promite. (Aceasta nu e o recenzie…

Prietenii sunt familia pe care ne-o alegem singuri (exercițiu)

Aseară târziu și în dimineața asta devreme am avut câteva discuții interesante cu niște oameni (și mai) interesanți pe care-i am în viață. Două dintre ele extrem de amuzante, una rather smart & thought provoking, una de – să-i zicem sprijin și una surprinzător de profundă și emoționantă (in your face, ăia de ziceți că…

Mai multe concedii (foarte mici)

Sursa foto. Scriu și șterg povestea asta în minte de multe multe ori; nu am nicio garanție că de data asta va ieși așa cum vreau, cum sper. Un concediu foarte mic e când ai uitat AC-ul pornit și când te întorci de la cumpărat roșii de grădină și halloumi de făcut pe grătar, la…