“…and that much of what mattered could not be said”.

Păi și cum citeam eu ieri cealaltă carte a lui E. Lockhart – “Scandaloasa poveste a lui Frankie Landau-Banks” pe numele ei, am auzit așa, un fel de ding-dong. Era zgomotul unei fise (una mică, de – să zicem – zece bani) care mi-a picat. Am înțeles într-o clipită care-i motivul pentru care citesc YA…

Bastoane de morcovi în sos de viață

Mă uit peste capetele lor aplecate deasupra foilor. Scriu scrisori de recunoștință și o parte dintre ei plâng. Mai întâi au protestat, evident. Au râs în hohote. Au spus că-i o prostie. Apoi au început să scrie și au tăcut. Se aud numai pixurile și din când în când câte unul care-și trage nasul. Nu…

La firul ierbii (de pe malul apei)

N-ai nevoie de foarte multe / Ca să fii fericit – zice (de fapt mai mult cântă) Olărașu. Și uneori n-ai nevoie – se pare – nici măcar de “mâna de prieteni”, îți ajunge jumătatea ta mai bună, îți ajung copiii, îți ajung părinții, îți ajungi tu, ție, dacă ești norocos. Îți ajunge tocănița de…

Mică şi.

Am mereu senzaţia că pentru a spune o poveste, am nevoie de ceva intens, plin de pasiune şi îndârjit, ceva care să te ţină cu sufletul la gură şi respiraţia oprită, cu pupila dilatată şi muşchii încordaţi fără să ştii. Asta e pentru că poveştile mele sunt “adevărate” – nu pot spune poveşti despre oameni…

Prea repede

E un fel de temă recurentă asta în postările mele, o dată la câteva luni îşi scoate capul. Dar pe cuvântul meu că asta simt. Că totul, totul se mişcă (iar) mult prea repede. Cuprind cu mâna spatele fiului meu cel mare în rarele momente când vine şi se lipeşte de mine şi în ochii…