“Treaz & nu”*

Ce se întâmplă când adaugi în cana cu cafe au lait “intenso” un shot din cel mai tare espresso – pe care – nu-i așa? – ți l-ai cumpărat “to get a taste of it”. photo Se întâmplă că citești pe nerăsuflate treij de pagini din Milkman și n-ai nicio dificultate să înțelegi limbajul întortocheat…

De șaptezeci de ori câte șapte

Am un marker nou al trecerii timpului: cum arată copacul de la colț (un măr). De la colțul blocului. Trec pe lângă el în fiecare seară, aproape de zece, când ies să plimb cățelul. În primele săptămâni avea ramurile goale. Apoi i-am văzut mugurii; florile, al căror parfum l-am simțit prin mască și pe care…

“Iubirea e, dimpotriva, un manunchi de baloane”

Povestea asta se scrie acum, pe o terasa din Benalmadena, cu un pahar de Malaga Virgen alaturi si un playlist indie in castile Fiului cel Mic. Dar s-a nascut un pic cu cateva ore in urma, intr-un mirador de pe Gibraltar Rock, uitandu-ma la pescarusii care zburau undeva dedesubt. Si un pic ieri dupa-amiaza, pe…

I carry it in my heart

Aveai o salopetă cu bărcuțe pe care ți-o cumpărase nană-ta; avea capse de sus până jos: mi-era frică să te îmbrac cu ceva mai complicat de-atât. Erai moale și cald, dar puteai, dacă voiai, să plângi din toți rărunchii. Apoi am clipit de două ori; au trecut doisprezece ani și azi arăți așa. i carry…

Zece ani SPLENDORABILI

N-am fost prea sigură despre ce o să scriu (nu sunt niciodată sigură, înainte să ajung față în față cu dashboardu’, agenda, etc.), dar am fost sigură că o să încep cu poza asta. Cred că descrie destul de bine relația noastră: tu ești cocoțat undeva sus, iar eu stau și mă uit prostită la…

All things are difficult before they are easy

Am un fix cu postările aniversare, nu-mi dau seama dacă fac parte din nevoia mea de a lăsa o urmă de orice fel sau din presiunea de a găsi ceva de spus la final de an, ca tot omul. Intr-un fel mi-e și frică să mă uit la anul care se încheie azi; ca și…

Poveste de Crăciun*

*scrisă la birou, de citit acasă, lângă brad. Afară lucrurile sunt (deloc metaforic) în ceață; înăuntru este (puțin metaforic) cald. Mai am o linguriță de timp în care ar trebui să fac să încapă un polonic de lucruri. Dar o să fac (ca de fiecare dată) cumva. Visez papuci de casă moi și albi, șosete…

Acceptarea de sine ca un biscuite la cafea

Am treabă să-mi pun și-n cap, dar două vorbe tot vă zic. Despre insighturile mele de zilele astea, dacă la gătit nu mă pricep. So, puneam lucrurile la locul lor în biblioteca nouă. Le scoteam din niște cutii de carton, mă uitam printre ele. Le citeam. Că deh. Când ai treabă mai multă, atunci te-apucă….

Iti voi darui soarele

Prietena mea – nu stiu daca cea mai buna, dar probabil cea mai veche, my work wife, cea care de multe ori sta cu sabia ninja la poarta mea sa nu intre chiar toti demonii inauntru, cea pe care o suna cateodata sotul meu adevarat ca sa-i ceara consultanta in cadouri m-a insarcinat de cateva…

Nouă. Zeci.

Nu știu ce să vă spun despre ea ca să înțelegeți ce minunată e, cât de norocoasă sunt că m-a crescut, câtă dragoste trece de 35 de ani dinspre mâinile ei către fruntea mea, cum îmi iubește copiii. Râd de ea că mă întreabă, de cum intru pe poartă: “Când mai vii, mamă?”. Și eu…