Taci, zic.

Nevoia mea de a scrie e zilele astea ca spiridușul ăla prăpădit din Harry Potter. Dobby. Prăpădit și enervant și respingător. Dau să plec să dorm și mă prinde cu arătătorul de haină. Dau să plec să citesc și mă prinde cu arătătorul de haină. Dau să plec să muncesc și mă prinde cu arătătorul…

Ce mai faci?

Am un moment de tihnă; ai mei sunt plecați la antrenamente pentru Cros. Așa că-mi aud gândurile, aproape pentru prima dată pe ziua de azi. Ei. Nu pentru prima dată, dar exagerez și eu, de dragul figurilor de stil. Și vreau să zic atât. (Și-apoi mă târăsc înapoi în grota mea unde încerc să mă…

Zece ani SPLENDORABILI

N-am fost prea sigură despre ce o să scriu (nu sunt niciodată sigură, înainte să ajung față în față cu dashboardu’, agenda, etc.), dar am fost sigură că o să încep cu poza asta. Cred că descrie destul de bine relația noastră: tu ești cocoțat undeva sus, iar eu stau și mă uit prostită la…

All things are difficult before they are easy

Am un fix cu postările aniversare, nu-mi dau seama dacă fac parte din nevoia mea de a lăsa o urmă de orice fel sau din presiunea de a găsi ceva de spus la final de an, ca tot omul. Intr-un fel mi-e și frică să mă uit la anul care se încheie azi; ca și…

Poveste de Crăciun*

*scrisă la birou, de citit acasă, lângă brad. Afară lucrurile sunt (deloc metaforic) în ceață; înăuntru este (puțin metaforic) cald. Mai am o linguriță de timp în care ar trebui să fac să încapă un polonic de lucruri. Dar o să fac (ca de fiecare dată) cumva. Visez papuci de casă moi și albi, șosete…

Fericirea ca o rezolvare de probleme (on choosing the f*cks you want to give)

Iau cu o linguriță de sare recomandările de cărți care vin de la Andreea. Pentru că sunt mereu inconfortabile. Stranii. De-pus-mintea-pe-bigudiuri. Posibil întunecate și apăsătoare. Dar mai mereu inconfortabile. Despre asta mi-a zis însă “s-ar putea să-ți placă mai mult decât mi-a plăcut mie”, așa că mi-am zis că promite. (Aceasta nu e o recenzie…

Prietenii sunt familia pe care ne-o alegem singuri (exercițiu)

Aseară târziu și în dimineața asta devreme am avut câteva discuții interesante cu niște oameni (și mai) interesanți pe care-i am în viață. Două dintre ele extrem de amuzante, una rather smart & thought provoking, una de – să-i zicem sprijin și una surprinzător de profundă și emoționantă (in your face, ăia de ziceți că…

Acceptarea de sine ca un biscuite la cafea

Am treabă să-mi pun și-n cap, dar două vorbe tot vă zic. Despre insighturile mele de zilele astea, dacă la gătit nu mă pricep. So, puneam lucrurile la locul lor în biblioteca nouă. Le scoteam din niște cutii de carton, mă uitam printre ele. Le citeam. Că deh. Când ai treabă mai multă, atunci te-apucă….

Mai multe concedii (foarte mici)

Sursa foto. Scriu și șterg povestea asta în minte de multe multe ori; nu am nicio garanție că de data asta va ieși așa cum vreau, cum sper. Un concediu foarte mic e când ai uitat AC-ul pornit și când te întorci de la cumpărat roșii de grădină și halloumi de făcut pe grătar, la…

Fericirea cea mică și fericirea cea mare

sursa foto. Îmi imaginez uneori cum mă îmbrac cu cele mai bune haine și apoi mă așez în fotoliul de citit; să citești e un noroc și o sărbătoare, nici nu cred că pot începe să descriu ce înseamnă cărțile pentru mine, pe ce muchii de prăpastie m-au ținut de mână, cum m-au așteptat cuminți…