“Treaz & nu”*

Ce se întâmplă când adaugi în cana cu cafe au lait “intenso” un shot din cel mai tare espresso – pe care – nu-i așa? – ți l-ai cumpărat “to get a taste of it”. photo Se întâmplă că citești pe nerăsuflate treij de pagini din Milkman și n-ai nicio dificultate să înțelegi limbajul întortocheat…

De șaptezeci de ori câte șapte

Am un marker nou al trecerii timpului: cum arată copacul de la colț (un măr). De la colțul blocului. Trec pe lângă el în fiecare seară, aproape de zece, când ies să plimb cățelul. În primele săptămâni avea ramurile goale. Apoi i-am văzut mugurii; florile, al căror parfum l-am simțit prin mască și pe care…

Groupwork (create).

source Am ani de zile (nici nu mai știu exact câți, dar aș zice mai bine de 15) de când iubesc activitățile de grup. Trainingurile, workshopurile, grupurile de suport. Este în continuare un mister pentru mine cum am ajuns să le iubesc, fiind atât de introvertită (și evitantă) și preferând în așa măsură activitățile solitare,…

(It’s OK if it’s not) The most wonderful time of the year

Când lucrezi cu oameni pe care îi doare câte ceva (sufletește, zic, nu știu cum e în celălalt domeniu), înveți destul de repede că pentru foarte mulți dintre ei (dintre noi, de fapt), multe lucruri sunt invers. Răsturnate, cum ar veni. Te poți simți în siguranță în situații periculoase (sau în haos) și te poți…

“Iubirea e, dimpotriva, un manunchi de baloane”

Povestea asta se scrie acum, pe o terasa din Benalmadena, cu un pahar de Malaga Virgen alaturi si un playlist indie in castile Fiului cel Mic. Dar s-a nascut un pic cu cateva ore in urma, intr-un mirador de pe Gibraltar Rock, uitandu-ma la pescarusii care zburau undeva dedesubt. Si un pic ieri dupa-amiaza, pe…

I carry it in my heart

Aveai o salopetă cu bărcuțe pe care ți-o cumpărase nană-ta; avea capse de sus până jos: mi-era frică să te îmbrac cu ceva mai complicat de-atât. Erai moale și cald, dar puteai, dacă voiai, să plângi din toți rărunchii. Apoi am clipit de două ori; au trecut doisprezece ani și azi arăți așa. i carry…

“Begin at the beginning, go on untill the end and then stop”

E ceva cu locul ăsta pe vârf de munte. Cu liniștea desăvârșită. Cu priveliștea care îmi taie răsuflarea și după opt ani de când am văzut-o prima dată. Ceva care mă face să vreau să scriu, zic. De fapt nu. Dorința de a scrie este cu mine tot timpul, chiar și când o ignor, chiar și când mă prefac…

Autumn air

sursa. Mi-au înghețat degetele pe tastatură, dar am un zâmbet pe care nu mi-l pot șterge de pe față când mă uit afară și văd că e toamnă. Așa că nu închid geamul, deși probabil ar trebui. Am șters de praf jurnalul de frumusețe și răsfoindu-l zilele trecute mi-am adus aminte cum mă simt când…

Taci, zic.

Nevoia mea de a scrie e zilele astea ca spiridușul ăla prăpădit din Harry Potter. Dobby. Prăpădit și enervant și respingător. Dau să plec să dorm și mă prinde cu arătătorul de haină. Dau să plec să citesc și mă prinde cu arătătorul de haină. Dau să plec să muncesc și mă prinde cu arătătorul…