“Prin ochii tăi, viața pare mai frumoasă”…

… mi-a zis în seara asta cineva și nu știu de ce, ochii mi s-au umplut într-o clipă de lacrimi. Vorba vine nu știu de ce, știu de ce, dar s-o lăsăm așa deocamdată, că altceva mă pornisem de fapt să vă spun. Sursa foto. Se face deci că acum ceva vreme (o lună –…

Descotorosește-te de tot ce este neesențial

O fi esențial să ai pe perete desenată o fereastră către o apă și un munte? Să taci când nu-ți convine ceva, pentru ca ceilalți să-și păstreze părerea bună despre tine? Să-ți faci un plan cincinal? Să ai răbdare pentru ca fiul tău să se poată îmbrăca încet, dar singur? Să pierzi vremea pe facebook?…

Te iubesc și azi

Stăm pe canapeaua din sufragerie şi mâncăm. Farfuria nu-i pe masă, e pe un scaun, iar ca să ajungi la ea trebuie să te apleci şi să te întinzi puţin. Te rezemi de mine cu umărul, cotul şi o bucată de genunchi. Uneori îţi laşi capul pe mâna mea. Dacă închid ochii, am din nou…

Auzi?

“- Auzi? Vrei să citim? – Da, zic. – Dar nu… știi tu, Inimă de cerneală. – Nu? zic. Dar ce? – Păi… știi tu… Tu citești din cartea ta și eu dintr-a mea. Doar că stai lângă mine“. (probabil una dintre cele mai fericite zile din viața mea).

Pentru că-mi aduci aminte de tot ce este pe lumea asta de iubit

Te iubesc pentru că ești dulce, pentru că ești cald, pentru că ești amuzant și încăpățânat, pentru că te încalți singur, chiar dacă îți rămâne în urmă limba de la teniși, pentru că în loc să spui ceva urât când te înfurii, zici doar “Bogdaaaan, nu e frumooos!” sau “Nu ești deloc amuzant, să știi!”,…

Pur și simplu niște oameni care încearcă să se dumirească din mers

Ok, so this may come as a shock to you (self-irony allert), dar printre preocupările mele zilnice se numără o listă (lungă?) de lucruri superficiale, inutile și câteodată prostești, dau scroll pe facebook până mă doare degetul arătător, îmi modific wishlistul de pe elefant o dată la trei zile, îmi alerg copiii prin casă –…

Tema anului: performanța

Este timpul acela din an. Al începutului. Începutul anului școlar. Este unul dintre momentele mele speciale de recunoștință (motivul meu bate în blond, are părul lung și o privire de pre-adolescent pe care nu o avea anul trecut). Dar anul ăsta, pe lângă recunoștință, a fost și momentul meu de surpriză. De gură căscată, cu…

“…and that much of what mattered could not be said”.

Păi și cum citeam eu ieri cealaltă carte a lui E. Lockhart – “Scandaloasa poveste a lui Frankie Landau-Banks” pe numele ei, am auzit așa, un fel de ding-dong. Era zgomotul unei fise (una mică, de – să zicem – zece bani) care mi-a picat. Am înțeles într-o clipită care-i motivul pentru care citesc YA…

Bastoane de morcovi în sos de viață

Mă uit peste capetele lor aplecate deasupra foilor. Scriu scrisori de recunoștință și o parte dintre ei plâng. Mai întâi au protestat, evident. Au râs în hohote. Au spus că-i o prostie. Apoi au început să scrie și au tăcut. Se aud numai pixurile și din când în când câte unul care-și trage nasul. Nu…