Jar of light

Mergeam cu taxiul spre… în fine, unul dintre locurile în care muncesc. Și afară era ATÂT de frumos, o lumină blândă, soarele lumina marginile clădirilor, dar jumătate de cer era înnorat, ca înainte de furtună. Era cald (aproape 11 grade, am auzit, trecând pe lângă cineva) – ceea ce nu era rău, având în vedere că uitasem să-mi schimb tenișii de pânză când am ieșit de la cabinet (îmi amintesc dimineața în aeroport, pregătindu-mă să iau avionul spre Finlanda și prietenul meu spunându-mi “femeie nebună, îți amintesc că pleci la cercul polar, sper că nu ești în teniși!”). (Bineînțeles că eram).

Mergeam cu taxiul și afară era atât de frumos, încât îmi venea să-l opresc și să cobor, doar ca să merg pe jos kilometri întregi, ca pe vremea când locuiam în Sevilla sau când lucram în Copou – la lucrarea de disertație și coboram spre casă pe jos (“doar până la următoarea stație de taxi”) și ajungeam cumva – tot pe jos până acasă.

Dar nu l-am oprit, pentru că sunt adult (acum, în sfârșit) și promisesem să fiu într-un anumit loc, la o anumită oră, să livrez un training. 

Și când am ajuns, după ce am îmbrățișat niște oameni de care îmi fusese dor (sau ei pe mine, nu e foarte clar) – până și pe Alex, deși îmi trimisese deja un clip cu A million thank yous – când am ajuns, zic, am descoperit că, de fapt, nu aveam să livrez trainingul after all, ‘coz administrative messup.

Așa că bineînțeles că m-am dus să văd apusul – absolut, absolut spectaculos, nu cred că vreodată, până în ultima zi a vieții mele, o să mă satur de văzut apusuri, lumina de toate culorile, felul în care pe cer alunecă norii, felul în care pământul alunecă în întuneric, felul în care la un moment dat se aprind niște lumini, felul în care în același timp totul se mișcă și totul stă pe loc, oamenii, mașinile, fricile, speranțele, respirațiile, bătăile de inimă.

Bineînțeles că m-am dus să văd apusul și bineînțeles că m-am oprit și am respirat și l-am lăsat să mi se așeze în piept și bineînțeles că am mers apoi pe jos kilometri întregi, cu inima plină de el, ca un borcan cu lumină.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *