(It’s OK if it’s not) The most wonderful time of the year

Când lucrezi cu oameni pe care îi doare câte ceva (sufletește, zic, nu știu cum e în celălalt domeniu), înveți destul de repede că pentru foarte mulți dintre ei (dintre noi, de fapt), multe lucruri sunt invers. Răsturnate, cum ar veni.

Te poți simți în siguranță în situații periculoase (sau în haos) și te poți simți în pericol în situații safe. Te poți simți confortabil în izolare, în timp ce apropierea de o altă ființă umană, căldura, intimitatea, pot fi cele mai inconfortabile. Te poți simți așa de obișnuit să fii respins, criticat, abandonat, încât dacă întâlnești acceptare, validare, dacă celălalt e acolo constant, asta poate să pară nefiresc, ciudat, ne la locul lui.

Și da, sărbătorile, adunările de familie, Crăciunul, pot să nu fie cel mai minunat moment al anului.

Imagine găsită zilele trecute pe Facebook. Shared by draga de Andra.

Când lucrezi cu oameni pe care îi doare câte ceva (sufletește vorbind), înveți repede că astfel de momente devin unele dintre cele mai solicitante din an (pentru tine), unele dintre cele în care e cea mai mare nevoie să fii, dacă știi, poți și vrei – acolo. (Și asta e ok, ai știut-o oricum când ți-ai ales o astfel de profesie și este, oricum, un preț mic pentru tot ce primești în schimb).

Dar într-un fel, dincolo de asta, îți modelează și ție harta despre lume și viață.

Înveți să te învinovățești mai puțin dacă, de pildă, apuci să faci numai jumătate dintre activitățile din calendarul de advent. (Sau să te împaci mai mult cu vinovăția pe care o simți). Înveți să te mulțumești numai cu jumătate de cafea pe skype – decât să lași să treacă încă o săptămână în care nu ți-ai văzut prietena de care ți-e dor de mori.

Înveți să trăiești cu faptul că – altădată – you may be a crappy friend and not always be there when your friend needs you, dar să fii totuși acolo, când, cât și cum poți, decât să dispari de tot, cum ai fi făcut altădată.

Înveți (poate. dă doamne!) să fii ceva mai răbdător cu ceilalți, cu momentele (și părțile) lor dificile, mai răbdător cu felul în care ei știu sau pot să-ți fie alături, chiar dacă nu este, poate, așa cum ți-ai dori tu.

Și înveți (poate. dă doamne!) să fii ceva mai răbdător cu tine. Răbdător la modul calm, la modul împăcat și senin, la modul iertător și blând și prezent care face lucrurile mai ușoare, chiar și atunci când nu sunt – așa cum par să fie pentru ceilalți – colorate, festive și ușoare.

Acestea fiind zise, pentru că am aprins totuși instalația de brad, pentru că am apucat, totuși să colindăm niște prieteni și pentru că White wine in the sun este (încă) așa de frumoasă, vă las cu urarea de anul trecut, în care cred la fel de mult și astăzi:

May everything be not hard for you.

And if it’s hard, may you have strength.

And if your strength ends, may loving arms hold you.

(de Crăciun și mereu)



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *