15 lucruri pe care (probabil) nu le știați despre mine (post fără poze)

  1. Îmi place să citesc. Bine, am glumit. ASTA probabil știați despre mine 😀 . Ce probabil nu știați este că fac treaba asta la modul serios abia de șapte ani. Că am început în urma unui pariu cu sor-mea. Că înainte am avut perioade lungi (ani și ani) în care nu citeam deloc sau aproape deloc. Deși cărțile au fost importante pentru mine la modul teoretic dintotdeauna.
  2. Pentru un an de zile am fost vegetariană just to see if I can do it. I could do it.
  3. Am fost convinsă aproape toată viața mea că nu mă descurc cu orientarea în spațiu și că m-aș pierde dacă aș rămâne singură într-un loc. Nu mi se părea nimic ciudat când – at the same time with holding this belief – mă duceam în Spania, la Sevilla (tren – avion – autobuz), în Estonia, la Talinn (2 avioane, un tren, un autobuz și un taxi), în Finlanda, la Jyvaskyla (4 avioane, un autobuz și un taxi), la Bruxelles (tren – avion – tren – 2 x metrou), peste tot de una singură și nu m-am rătăcit niciodată.
  4. Îmi plac papucii colorați. Tot timpul am cel puțin o pereche într-o culoare trăsnită (roz, cu steluțe, galbeni, turcoaz).
  5. Am permis de conducere de la 18 ani, dar îmi este frică să conduc. (Mi-ar plăcea ca lucrul ăsta să nu fie adevărat…).
  6. Scriu întotdeauna cu muzică în căști. De obicei dată la maxim. De obicei cu running playlists. Uneori cu aceeași melodie pe repeat de nenumărate ori, la nesfârșit.
  7. Îmi este dor uneori de oameni pe care nu i-am mai văzut de ani de zile (de zeci de ani câteodată). Deși îmi dau seama că nu mai știu cum arată pe interior, că probabil ar fi acum niște străini pentru mine, că poate nu am (mai) avea nimic în comun.
  8. Am o listă consistentă de superstiții. Știu că sunt superstiții. Știu că servesc (doar) ca mecanisme de gestionare a anxietății. Că tot ce oferă este o iluzie de control. Dar tot le folosesc.
  9. Când caut cazări pentru călătoriile în care merg (singură sau cu ai mei), este important ca ele să-mi dea un anume fel de feeling. Să aibă quelquechose. Să fie speciale. Diferite. Uneori caut săptămâni în șir până găsesc așa ceva.
  10. Îmi place să dorm. Stau trează foarte mult, mi-am dereglat ritmul veghe – somn cam de când am devenit mamă. Dar îmi place foarte mult să dorm. Am asta în comun cu… soacra mea 😀 . Îmi mai plac zilele când pot să mă trezesc, să iau micul dejun (format în special din clătite) și apoi să mă culc la loc.
  11. În școala generală am fost de mai multe ori la un concurs “Patrula de circulație” și la un concurs de scrisori în limba franceză. La amândouă concursurile am luat și niște premii.
  12. Am fost bursieră toți cei patru ani de liceu, toți cei patru ani de facultate și în primul an de master.
  13. Niciodată în timpul facultății nu am răspuns cu “psihoterapie” la întrebarea “ce vrei să faci după ce termini facultatea?”. Nici la master. Deși masterul ERA unul de psihoterapie. Nici la prima formare. De… psihoterapie. Iar acum este unul dintre lucrurile pe care îmi place cel mai mult să le fac, fără de care nu-mi prea mai pot imagina zilele.
  14. Mare pare din viața mea mi-a fost teamă că aș putea fi considerată superficială. Deși (sau poate tocmai pentru că) eram superficială. Mi-a fost rușine de asta. Am încercat din toate puterile să maschez sau ascund asta. Cu cât citesc mai mult, cu cât mă formez mai mult, cu cât învăț mai mult, îmi dau seama mai mult că sunt și acum superficială. Că în unele domenii voi fi așa probabil mereu. Și că asta este în regulă. 
  15. Perodic mă îndrăgostesc de oameni. La propriu. Cunosc oameni noi, sau am ocazia să-i cunosc mai bine pe unii cu care mă vedeam când și când și de unii mă îndrăgostesc pur și simplu: îmi plac foarte mult, îmi doresc să-i aud vorbind, să știu ce mai fac când nu-i văd o vreme, să aflu ce le place, la ce visează, cum își beau cafeaua, din ce stofă sunt făcuți. Unele dintre aceste “îndrăgostiri” se transformă în prietenii adevărate, solide. Altele nu. Sunt doar ceea ce în #schematherapy numim “chimia schemelor”. Dar când se întâmplă să se transforme în prietenii – mi se pare cel mai mare noroc și cea mai mare bucurie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *