Autumn air

autumnair

sursa.

Mi-au înghețat degetele pe tastatură, dar am un zâmbet pe care nu mi-l pot șterge de pe față când mă uit afară și văd că e toamnă. Așa că nu închid geamul, deși probabil ar trebui.

Am șters de praf jurnalul de frumusețe și răsfoindu-l zilele trecute mi-am adus aminte cum mă simt când văd, aud, citesc sau simt lucruri frumoase. Love heals, but so does beauty, într-un fel pe care nu prea știu exact cum să-l explic.

warm

sursa.

Mă întâlnesc cu oameni care-mi spun că citesc ce scriu (deși nu “dau like” și nu comentează niciodată), că ce scriu îi ajută, că au descoperit astfel cărți frumoase, locuri frumoase, evenimente frumoase și că-mi mulțumesc. Îmi înseninează ziua, dar ei nu știu că mă ia mereu prin surprindere treaba asta, că pentru mine locul ăsta online e ca un fel de agendă în care scriu când lucrurile nu mai au loc în capul meu și încep să-mi curgă prin urechi.

Sigur că afirmația asta e un pic ipocrită, că dacă aș vrea să nu citească nimeni, aș scrie cu adevărat într-o agendă; sigur că mă bucur când aflu că sunt și alții care citesc, că îi influențează și îi ajută cumva. Dar când zic că mă ia prin surprindere, vreau să zic că mă ia efectiv prin surprindere, cum mă surprinde și când cineva îmi zice “tu ești părinte bun prin natura ființei tale”, unde părinte bun înseamnă ceva în terapie – iar complimentul ăsta geekish se transformă într-un loc cald la care revin din când în când, când, mă rog, e nevoie.

castana2

Nu am un point cu povestea asta. Decât să vă zic că e toamnă, că perele sunt așa de dulci când se coc, că încă îmi plac castanele care cad cu pocnet din copac și că să cauți frumusețea în orice colțișor nu e niciodată o pierdere de vreme. În caz că vă întrebați…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *