Taci, zic.

on

Nevoia mea de a scrie e zilele astea ca spiridușul ăla prăpădit din Harry Potter. Dobby. Prăpădit și enervant și respingător. Dau să plec să dorm și mă prinde cu arătătorul de haină. Dau să plec să citesc și mă prinde cu arătătorul de haină. Dau să plec să muncesc și mă prinde cu arătătorul de haină.

Ce vrei? zic.

N-ai mai scris de mult, zice.

Taci, zic. Mai am de programat studenți la consiliere.

Dar n-ai mai scris de mult, zice.

E cald, zic.

Scrie despre apă rece, zice. Despre umbră și despre răcoare. Despre cum stai noaptea în dreptul geamului prin care intră miros de tei.

Aș vrea să stau afară, zic. Într-un hamac din care se vede cerul și se aude liniștea nopții.

Scrie despre Veliko, zice. Cum ieșeai pe terasă și te uitai la luminile de la Tsarevets.

N-am descărcat pozele, zic.

Vreau să termin A Little life, zic.

Minți, zice. Nu vrei să se termine.

Mă încrunt. Mă uit urât la el. Tac.

Scrie despre cărți măcar, zice.

Tot ce aș scrie s-a mai scris, zic. Tot ce aș scrie, am mai scris, zic.

Nu te las până nu scrii, zice.

Se uită la mine cu ochii ăia mari, imposibili. Urechile i se apleacă puțin pe spate.

Du-te dracului, Dobby, zic.

dobby

sursa foto.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *