Fericirea ca o rezolvare de probleme (on choosing the f*cks you want to give)

Iau cu o linguriță de sare recomandările de cărți care vin de la Andreea. Pentru că sunt mereu inconfortabile. Stranii. De-pus-mintea-pe-bigudiuri. Posibil întunecate și apăsătoare. Dar mai mereu inconfortabile. Despre asta mi-a zis însă “s-ar putea să-ți placă mai mult decât mi-a plăcut mie”, așa că mi-am zis că promite.

(Aceasta nu e o recenzie de carte. E recenzia unei zile lungi dintr-o săptămână lungă, dintr-o viață lungă era să zic, dar.).

Ei, și în cartea asta este undeva ideea că fericirea înseamnă rezolvarea unor probleme. A unor probleme care contează pentru noi, ideal a unor probleme pe care le alegem.

IMG_4636

sursa foto.

Și m-am gândit atunci la toate orele în care stau pe scaun (sau pe fotoliu, dar nu pe canapea) și ascult poveștile pe care oamenii mi le spun și mintea îmi zbârnâie încercând să înțeleg ce se întâmplă; ce simt oamenii; cum sunt legate amintirile lor una de cealaltă; ce emoții trăiesc, când vorbesc; ce nu spun, când tac. Mă uit în ochii lor. Mă minunez că am acces la ferestrele astea către interior. Îi mai opresc. Le cer să o ia de la capăt. Pun întrebări incomode. Stau lângă ei când plâng ( și când râd), îi țin de mână când traversează câte o cărare mai îngustă și mai întunecată.

Și-mi zic că da, parțial asta e fericirea pentru mineEfortul de a rezolva aceste probleme. Nu problemele altor oameni. Problemele de înțelegere. De comunicare. De pricepere a sensului mai profund al lucrurilor. De pricepere a sensului mai profund al oamenilor. Nu-mi iese tot timpul. Ar fi și culmea. Dar atunci când îmi iese, e senzațional. Chiar dacă programul a fost aglomerat. Chiar dacă ziua a fost lungă.  Chiar dacă n-ar fi avut în ea o cafea cu un om de zăpadă și un apus care face toți banii.

Vă las cu Iris (cu ea mi-am început ziua, cu ea mă duc la citit):

 

 

 

 

One Comment Add yours

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *