Mai multe concedii (foarte mici)

boat_littleofthislotofthat

Sursa foto.

Scriu și șterg povestea asta în minte de multe multe ori; nu am nicio garanție că de data asta va ieși așa cum vreau, cum sper.

Un concediu foarte mic e când ai uitat AC-ul pornit și când te întorci de la cumpărat roșii de grădină și halloumi de făcut pe grătar, la tine în casă e o insulă de liniște și răcoare.

Un concediu foarte mic e când ți se termină cidrul de mere, dar găsești în frigider, un raft mai sus, o carafă vișinie plină cu limonadă de grefe și mentă – de care nu știai. E sunetul pe care-l face limonada când o torni în cana cu trandafiri și muchie aurie cumpărată din Viena (parcul de distracții), la întoarcerea de la Split.

Un concediu foarte mic e când altcineva decât tine se urcă în taxi și se duce să se ia de gât cu sistemul, în numele tău și pentru tine, cerând socoteală pentru comportamentele aberante, ținând de mână oameni străini, ca să nu se sperie de citafereză, având grijă să nu scrie alt nume pe pungile care trebuie să ajungă la tine.

Un concediu foarte mic e când fotoliul de citit nu e plin de teancuri de picturi de la grădiniță, cărți și bonuri făcute ghemotoc; când e curat și gol și te așteaptă să te cufunzi în el. E când găsești întâmplător o carte pe care ai primit-o cu zece ani în urmă de la niște oameni foarte dragi – cu dedicație și când cartea aceea e un basm.

E când vorbești cu prietena ta pe WhatsApp despre cum ați bea împreună o bere rece CHIAR ACUM, chiar dacă nici tu, nici ea, nu sunteți unde ați vrea să fiți. E când îți dai seama că ai o prietenă cu care să vorbești și care înțelege perfect ce vrei să spui când înjuri printre dinți la dracu’, în ritmul ăsta nu prind 40, e când prietenul tău face haz de necaz nasol de voi, eu am apucat să fac 40 deja!

Un concediu foarte mic e când iei micul dejun într-un parc cu veverițe; când Melania te așteaptă dimineața cu urechi de iepuraș și Vlad iese din curte în șlapi să dea mâna cu copilul tău; e când reușești să faci poze cu diferite lumini (inclusiv cu lumina ochilor tăi), chiar dacă de două ori toarnă de zici că s-au rupt norii și trebuie să mergeți cu 20 la oră.

Iubesc cu toată ființa ceea ce fac, dar iubesc și concediile, pauzele, călătoriile. Și când astrele refuză să se alinieze pentru un concediu extralarge (sau măcar de dimensiuni obișnuite), aș putea cel puțin să-mi antrenez privirea ca să descopere mai multe concedii foarte mici. Nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *