Nouă. Zeci.

90ani

Nu știu ce să vă spun despre ea ca să înțelegeți ce minunată e, cât de norocoasă sunt că m-a crescut, câtă dragoste trece de 35 de ani dinspre mâinile ei către fruntea mea, cum îmi iubește copiii.

Râd de ea că mă întreabă, de cum intru pe poartă: “Când mai vii, mamă?”. Și eu zic “Dar sunt aici ACUM”. O sun mai rar decât ar trebui, o oblig să meargă la doctor, se uită la mine îngrozită când îi spun că am schimbat patru avioane ca să ajung la Jyväskylä. Îi arăt videoclipuri pe youtube cu centenare care fac sport și balet și zice Doaaamnefereștemaicadomnului.

90anib

Azi împlinește nouăzeci de ani. Sunt recunoscătoare până la lună și înapoi că e cu noi, că o pot suna, că pot sta de vorbă cu ea, că o știu acolo.

“- Și? Ce-ai făcut azi? o întreb.

– Mai nimica, mamă, nu mai pot… Am plantat niște răsaduri” (!!!)

Sărumâna, Buni, că ai avut grijă de mine, în copilărie și mereu. Mulțumesc. Te iubesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *