“Deschideți ochii şi vedeți cu ei tot ce puteți, înainte să se închidă pe vecie”.

on

visiniu

sursa foto.

Ce am văzut cu ochii mei azi a fost mult soare. Un colțișor din Marea Neagră. Un pescăruș pe o piatră verde, acoperită cu mușchi.

Câmpuri nesfârșite de maci. Câmpuri cu maci și spice de grâu. Câmpuri cu maci și florile alea mov pe care niciodată nu știu cum le cheamă.

Am văzut o poză cu Fiul cel Mic în maci, la trei minute după ce făcusem o poză cu Fiul cel Mare în maci.

Mai bine de 100 de pagini din Toate luminile pe care nu le putem vedea. Cochilii de melci. Casa Batllo, din Barcelona.

Glazura de ciocolată fondantă de pe un ecler din OMV.  Biscuiți Oreo cu cremă roz.

Cum crește iarba am văzut, ascultând Pink Martini.

Nu am văzut câmpurile de lavandă din Provence. Cinque Terre. Cum funcționează o imprimantă 3D. Pagina 300 din La răsărit de Eden de Steinbeck, cercul polar, interiorul unui elicopter, un alt continent decât Europa, nu am văzut interiorul unui laborator în care se numără globulele roșii din sânge (am văzut în schimb interiorul unui laborator în care se testează apa potabilă). Nu l-am văzut pe Seligman, nu l-am văzut pe Sacks (și acum nici nu mai am cum, decât înregistrat), nu l-am văzut în concert pe Leonard Cohen.

Nu am văzut Porto (dar am văzut Lisabona). Și am încă în dulap o sticlă de vin.

Nu am văzut sequoia gigantici (decât prin ochii lui Robert din La marginea livezii), dar am văzut salamandra olm (zisă și peștele cu piele de om); nu am văzut mamuți (decât în Ice Age), dar văd istoria repetându-se again and again și mă ia cu frig la gândul că părem într-adevăr să nu învățăm nimic.

Sunt multe lucruri frumoase în Toate luminile, iar firmitura de sus e printre preferatele mele, mi-o voi scrie cu bold undeva unde s-o văd zilnic, în toate diminețile pe care le mai am, rugându-mă să-mi aducă aminte. Să văd cu ei tot ce pot, înainte să se închidă pe vecie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *