Descotorosește-te de tot ce este neesențial

O fi esențial să ai pe perete desenată o fereastră către o apă și un munte? Să taci când nu-ți convine ceva, pentru ca ceilalți să-și păstreze părerea bună despre tine? Să-ți faci un plan cincinal? Să ai răbdare pentru ca fiul tău să se poată îmbrăca încet, dar singur? Să pierzi vremea pe facebook? Să te ascunzi în baie ca să citești?

Iar mi se pare că am descoperit sensul vieții. Mâine dimineață voi râde de mine din nou, căci mi se pare esențial să nu te iei prea tare pe tine însuți în serios.

Mi se pare esențial să te așezi la masă cu nesiguranța, cu îndoielile, cu moartea, cu frica. Să le torni un pahar de vișinată. Să-ți torni și ție. Să le privești în ochi. Să-ți pleci privirea, dacă te frige retina. Să te uiți fix în ochii lor, dacă nu. Să zici hai noroc, și-apoi ce-o mai fi om mai vedea.

Nu mi se (mai) pare esențial să forțezi happygândurile să apară, să respecți un dresscode, să faci ce ți se spune, chiar dacă nu crezi că e bine. Nu mi se mai pare esențial să joci după carte, dar mi se pare esențial să joci cinstit.

Tricourile din adolescență nu mi se mai par esențiale, să stai desculț la birou – da. Nu mi se mai pare esențial să ai mașină, mi se pare esențial să ai un prieten dispus să meargă cu autobuzul ca să te aștepte la aeroport. Mi se pare esențial să fii un astfel de prieten.

Nu mi se mai pare esențial să te iubești cu oamenii de la tine de la birou. Dar când unul dintre ei te ia în brațe fără niciun motiv aparent, mi se pare esențial să ai prezența de spirit să observi asta, fărâma de noroc care a dat peste tine mi se pare important să te facă să zâmbești.

Faptul că există și alți oameni pe lume în afară de tine care fac torturi pentru copilul tău mi se pare esențial, că există oameni lângă care poți să te uiți cum soarele răsare din mare, oameni care conduc pentru tine până la patru dimineața, care te primesc în casa lor împreună cu prietenii tăi pe care ei nu-i cunosc, care vin să stea cu copilul tău cel mic, când ai nevoie de ei, educația de calitate mi se pare esențială, orgoliile nu.

Să ai toate răspunsurile nu mi se mai pare esențial. Să-ți păstrezi întreagă capacitatea de a adresa întrebări însă da. Lucrurile nu mi se mai par esențiale. Decât dacă lucrurile sunt cărți, caz în care da. Vântul printre copaci mi se pare esențial. Zăpada din care ies ghioceii. Felul în care soarele de toamnă, în ora de aur, îți face un contur de lumină care pare desenat, felul în care oamenii vin la tine când îi chemi.

Asta mi se pare esențial.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *