Pur și simplu niște oameni care încearcă să se dumirească din mers

Ok, so this may come as a shock to you (self-irony allert), dar printre preocupările mele zilnice se numără o listă (lungă?) de lucruri superficiale, inutile și câteodată prostești, dau scroll pe facebook până mă doare degetul arătător, îmi modific wishlistul de pe elefant o dată la trei zile, îmi alerg copiii prin casă – ca să-i pup și să-i alint, în loc să construiesc un fort din pături sau să fac torturi de culoare albastră, cum ar vrea ei, doar pentru că-i mai ușor, îmi dorm unele sâmbete până la 11 și apoi regret (nu pe asta, dar anyways, nu asta-i important), citesc YA și distopii (multe dintre ele proaste), mă uit la seriale cu liceeni.

Și, în fine. Astă seară, într-unul dintre episoadele de care vă zic, puștoaica zice (vorbea cu un prieten despre mamele lor): “Știi ce mi-am dat seama? Că adulții sunt pur și simplu niște oameni care încearcă să se dumirească din mers”. Că nu sunt, adică, niște semizei having everything figured out. Și îmi amintesc că am avut o discuție similară cu Mădă, pe bancă, într-o dimineață, despre cum în copilărie ne uitam la adulți cu venerație (la părinții noștri în special) și că ni se părea că ei dețin toate secretele vieții.

Oh, well. Acum, când suntem la rândul nostru adulți, îmi dau seama ce puține știm, de fapt, cât de mult bâjbâim, cum ne străduim să dăm sens întâmplărilor prin care trecem și să scoatem ceva bun din ele, cum încercăm să ne înțelegem pe noi, cum de multe ori nu ne iese, cum uneori renunțăm și tragem pur și simplu pătura peste cap, cum o luăm de la capăt în ziua următoare, cu o cană de cafea fierbinte și neagră în mână, cum încercăm să ne dumirim din mers.

Ok, so, nu vreau să insinuez acum că de la scrollat în neștire pe facebook o să vi se tragă ditamai insight-ul (poate doar vreun sindrom de tunel carpian).

Vreau să zic în schimb, că de la comutatul între privirea în apropiere și privirea la distanță, în afară de creșterea elesticității cristalinului (sper că sughiți, Adrian, acolo unde ești :D) – s-ar putea să mai obții și o imagine de ansamblu asupra vieții tale sau – cine știe? – o mai bună înțelegere a propriei persoane.

Sau poate doar, cum spunea un alt personaj din același serial, “telling stories is the only way I know how to make sense of the world“…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *