Tema anului: performanța

Este timpul acela din an. Al începutului. Începutul anului școlar.

Este unul dintre momentele mele speciale de recunoștință (motivul meu bate în blond, are părul lung și o privire de pre-adolescent pe care nu o avea anul trecut).

Dar anul ăsta, pe lângă recunoștință, a fost și momentul meu de surpriză. De gură căscată, cu bărbia ridicată cu dosul mâinii – surpriză. În prima zi de școală, când ne-am făcut tema împreună cu Fiul cel Mare (sau Fiul cel Mare și-a făcut tema împreună cu noi). Să vedeți.

“Tema anului” la școala lui este – anul acesta – performanța. Auzind, am strâmbat din nas (deloc subtil). Pentru că deși I did well in school, am avut note mare și am fost – pe ici pe colo – teacher’s pet (și, da, ei bine, se poate să fi fost chiar pe la niște olimpiade), pentru mine performanța e asociată cu niște treburi nu prea… plăcute. E asociată cu presiune nedorită și cu mulți de trebuie – de care aș fi putut, la o adică, să mă lipsesc. Și totuși.

Stând de vorbă cu el, seara, ca să ne facem tema și căutând răspuns la întrebarea ce înseamnă, copile, pentru tine, performanța, copilul meu (bine, al nostru), Fiul cel Mare cu care vorbesc în fiecare seară și pe care am pretenția că îl cunosc cât de cât, a început să-mi toarne niște chestii în premieră. Respectiv mi-a luat frumos pe rând inteligențele (naturalistă, kinestezică, muzicală și spațială) și mi-a făcut o listă cu ce ar vrea să facă și la ce ar vrea să devină mai bun. (La coadă de tot a adăugat logico-matematica – singura pe care mă gândeam că o voi auzi pomenită).

Și apoi, în timp ce ne adunam fețele de pe jos, a adăugat o listă de lucruri concrete pe care le putem face noi – ca să-l ajutăm cu lista de mai sus. Și apoi cu lucruri pe care le poate face Doamna. (Nu, astea nu le-a “scornit” el, erau pe foaia cu tema. Ale lui au fost însă răspunsurile concrete, legate, la obiect).

Și la final mi-am dat seama că în cele nu mai mult de 15 minute cât ne-a luat să avem discuția asta am aflat mai multe despre el decât în câteva luni de școală, că poate performanța nu-i un lucru chiar așa de rău, că uneori sunt utile până și temele pentru acasă de făcut împreună cu părinții.

Hai, să avem un an școlar bun!

Cu toții:

P.S.: are cineva DVD-ul cu Cosmos al lui Carl Sagan?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *