“…and that much of what mattered could not be said”.

Păi și cum citeam eu ieri cealaltă carte a lui E. Lockhart – “Scandaloasa poveste a lui Frankie Landau-Banks” pe numele ei, am auzit așa, un fel de ding-dong. Era zgomotul unei fise (una mică, de – să zicem – zece bani) care mi-a picat.

Am înțeles într-o clipită care-i motivul pentru care citesc YA (literatură pentru adolescenți adică).

Și motivul e invidia mea cruntă pentru vârsta aceea la care încă vorbești despre lucruri care contează. Lucruri semnificative și adevărate, ar trebui să avem un galantar cu salate la cantină, poate nu toate fetele cu căpșor frumos au și creierul cât o mărgică, valorile universității ar putea să fie perimate și poate ar putea fi puse sub semnul întrebării și împrospătate, când am să cresc mare vreau să schimb lumea.

Sigur, la vârsta aceea îți lipsește experiența adevărată care te poate ajuta să faci asta, înțelepciunea de a vedea insecuritățile oamenilor și nevoia lor de a fi iubiți – sub comportamentele puerile. Dar, dar.

În adolescență parcă nu ți-e așa de frică de cuvinte. Nu te temi că va trebui să te trezești mâine dimineață și să act up to them.

Mai târziu, însă…

Ok. Toată lumea are de plătit lumina. De cumpărat sandale cu un număr mai mare pentru copii, de făcut programare pentru concediu.

Dar, dar, din nou.

Parcă renunțăm prea ușor la vorbele mari, curate, adevărate, vreau să fac ceva care să conteze, îmi pare rău că te-am rănit, mă întreb ce ar trebui făcut într-un județ sărac, unde oamenii nu au de niciunele, tu ce-ai vrea să faci dacă n-ai avea niciun fel de constrângere, dacă ai putea schimba un singur lucru la lumea în care trăiești, care ar fi acela, ce te face pe tine să fii tu, ce iubești cu adevărat în viață, azi vreau să schimb lumea.

Oh, haide, lasă ce faci și poartă azi o conversație semnificativă. Uită-ți telefonul în fundul genții, toarnă un ceai (cu gheață, dacă vrei) și vorbește. Spune din lucrurile alea care contează. Cine știe ce miracol se poate întâmpla?

Pentru că prea des “much of what was said did not matter, and that much of what mattered could not be said“, cum ar zice Boo.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *