Lumina

Ai nevoie de un loc unde să-ţi bei dimineaţa cafeaua. N-ai nevoie de un loc plin de lux şi huzur.

Ai nevoie de ochi care ştiu să vadă minunile ca minuni. Nu-i nevoie ca ochii aceia să fie întotdeauna ai tăi.

Ai nevoie de curaj ca să-ţi înveţi copiii câte ceva despre libertate. Nu-i nevoie să le spui mereu “nu” şi “nu acum” şi “nu se poate”.

Ai nevoie şi tu să ţi se spună “da” din când în când – la cererile nerezonabile. N-ai nevoie mereu să ţi se amintească de ce lucrurile “trebuie” să stea într-un anumit fel şi doar în acela.

N-ai nevoie mereu de pijamale sau de periuţă de dinţi. Ai nevoie în schimb de vin (alb sau roşu) şi ideal de alune.

Ai nevoie să cunoşti pe de rost drumul spre casă. Dar ai nevoie şi să cunoşti alte drumuri. Şi alte, şi alte.

Aparent nu ai nevoie nici măcar să ţi se răspundă la telefon. Ai nevoie doar să scuturi de praf spiritul de aventură – şi ding! – străluceşte ca o fereastră proaspăt spălată prin care poate să intre în voie lumina. Lumina. Lumina.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *